Probabil că mulți dintre noi au tot văzut știri, interviuri, postări, poze, reel-uri și alte cele despre expoziția manifest dedicată Monicăi Lovinescu, de la Casa Mița Biciclista din București. Cumva, eu am rămas cu impresia că toată lumea a fost acolo și a vizitat-o.

Exagerez, desigur, cu “toată lumea”. Sunt conștientă de felul în care funcționează “bulele” interneților și cum ne pot altera percepția. În realitate, de la organizatori citire, vreo 12.000 de oameni au ajuns până acum la fața locului. Ceea ce e peste așteptările lor, motiv pentru care înțeleg că au prelungit expoziția până pe 4 februarie. Deși finalul inițial era programat pe 31 decembrie.

Despre expoziție nu o să detaliez, ci las aici un articol cuprinzător scris de Loredana Diacu.

Altfel, AMR 2 săptămâni. Și pot să spun cu mâna pe suflet că, de n-ați văzut încă “Vocea care ni s-a dat”, nu o să regretați dacă o veți face în timpul rămas.

În primul rând, pentru că e foarte bine organizată și documentată. În al doilea rând, pentru că îmbină armonios contextul personal al Monicăi Lovinescu cu cel național și internațional. Și, în al treilea rând, pentru că am observat că este o experiență interesantă și pentru copii. Cel puțin pentru copiii mei a fost, mai ales că au diverse întrebări și curiozități despre viața de dinainte de ’89.

În ceea ce mă privește, am vizitat de două ori expoziția și sper să mai ajung încă o dată. Găsesc inacceptabil că m-am dus mereu glonț la etajul al 2-lea și n-am poposit deloc și la etajul 1 la Mița, să testez un cocktail. 😊