Se dă următoarea situație: Autostrada Soarelui, trafic moderat spre aglomerat, pe banda 1 se merge cu viteze sub 100km/h, pe banda 2 se merge cu viteze între 110-130 km/h. Eu sunt pe banda 2, am mașini în față, unele intră pe 1 ca să trec, altele nu.

Nu fac chestia aia dubioasă cu semnalizare stânga ca să transmit că vreau să avansez, nu dau flash-uri mai mult sau mai puțin agresive, nici nu mă poziționez ostentativ în dosul mașinii din față. La urma urmei, viteza coloanei este în jurul celei maxime legale, se circulă decent, e ok. M-aș considera curat “cocalară” dacă aș avea pretenția să merg mai repede în aceste condiții. Sigur, sunt și porțiuni mai libere, unde pot s-o “calc”, depășind viteza maximă legală. O fac, pentru că sunt convinsă că nu pun pe nimeni în pericol și-mi asum că pot suporta rigorile legii.

Dar revenind, sunt la 120-130 la oră în coloana de pe banda 2. În oglinda retrovizoare văd un flash și o mașină care se poziționează foarte aproape de spatele mașinii mele.

Pe vremuri, preferam să intru pe banda 1 în astfel de situații. Mă stresau flash-urile, mă stresa distanța prea mică dintre mașini, mă simțeam agresată și voiam să scap de acest sentiment. Acum, ignor și-mi văd de drum. Pur și simplu refuz să cobor eu de la viteza maximă legală, să mă chinui să intru în aglomerația de pe banda 1, pentru ca cineva să mă depășească, folosindu-se de agresivitate.

Sigur, știu că e posibil și să nu fie agresivitate. Ci pur și simplu o nevoie stringentă de a merge cât mai repede. O urgență medicală, de exemplu. De asta, pe lângă ignorare, murmur în gând “îmi pare rău dacă ai o urgență medicală și eu îți stau în cale”. Sper să fiu iertată.