Mă îmbrățișează de cum apare în birou și mă identifică. Este foarte tânără și a venit în România din Columbia, pentru un schimb de experiență profesională. Este prima oară când ne întâlnim, prima oară când vorbim. “Oh, I’m a hugger, hope it’s ok”, îmi spune foarte dezinvolt.

Este ok, ba chiar mă amuză. Cumva mă așteptam ca o persoană cu latino spirit să fie mai exuberantă ca o persoană din balcani. Doar că eu aș fi mers pe strângere de mână. Cum se procedează pe la noi la prima întâlnire, nu?

Carevasăzică, aș putea spune că sunt “shaker” (strângătoare/scuturătoare de mână). Cred că mi se trage de la Codul bunelor maniere, combinat cu ce-am mai văzut prin jur. Concret, dacă e să facem cunoștință, eu ori o să întind mâna, ori o să aștept să o întinzi tu pe-a ta.

Adică, dacă ești copil, adolescent/ă, bărbat, femeie cam de aceeași vârstă cu mine sau mai tânără, jbam, întind mâna fără să mă gândesc prea mult. Dacă, să zicem, ești o femeie de 100 de ani, atunci o să aștept să întinzi tu mâna. Cum zice la Cod, păi?

Bine, mi s-a întâmplat de câteva ori ca persoane ce ar fi trebuit (conform Codului) să-mi întindă mâna să…mă ia la pupat. Și atunci am reacționat cam urâțel. Dar, în apărarea mea, eram copil și niciuna dintre cunoștințele kissere ale lui mamaie nici nu s-a scuzat vreodată “oh, eu sunt o pupăcioasă, sper că e ok”.

Pandemia și regulile de distanțare fizică mi-au schimbat pentru o perioadă modul în care interacționam la prima întâlnire. Din shaker, am devenit neshaker. Salut verbal, combinat cu zâmbit frumos, de la distanță. N-a fost bai, m-am adaptat rapid. Dar ulterior am revenit la strânsul mâinilor. Și, uneori, mă cuprinde latino spiritul și mă transform în huggeriță.

De exemplu, recent am participat la o întâlnire internațională, cu oameni din diverse colțuri ale lumii, într-un context plin de diversitate umană, dar și de valori comune. Am primit fiecare etichete din alea de le agăți la gât, cu informații precum numele și pronumele folosit (she/her, he/him sau they/them). Am mai primit și trei buline (verde, galbenă și roșie) de lipit pe etichetă, cu următoarele semnificații: verde-liber la îmbrățișări, roșu-interzis la îmbrățișări, galben-discutabil. Eu mi-am ales bulina verde.

Dar, lăsând la o parte propria persoană, mă întreb cum procedați voi, cei/cele care citiți. Urmați Codul bunelor maniere românesc, spiritul sau aveți alte reguli după care vă ghidați atunci când faceți cunoștință cu cineva?

Foto: Creator de imagini Bing