Oricât ne-ar plăcea să credem că învățăm din greșelile istoriei, realitatea ne arată că nu prea o facem. 

În România, avortul a fost ilegal timp de 23 de ani. Prin decretul 770 din 1966, Nicolae Ceaușescu a transformat femeia într-o fabrică de făcut copii. Scopul: creșterea forțată a natalității.

Mai bine de jumătate de secol mai târziu, ne-am putea gândi că lucrurile s-au schimbat semnificativ. Doar avortul a fost dezincriminat și orice femeie poate întrerupe o sarcină nedorită, fără să riște să ajungă după gratii.

Avortul este acum legal și o femeie, contra sumei de 1000-1200 de lei poate întrerupe o sarcină la un spital de stat. Sau, cu 4500 de lei, la un spital privat. 

Doar că nejustificat de multe spitale publice nu oferă acest serviciu medical. Așa că, pentru femeile din comunitățile sărace, soluția devine avortul în condiții nesigure. Pentru ele, “poveștile” din comunism, întreruperea sarcinii cu umerașul, andreaua sau cu tulpini de plante înfipte în colul uterin sunt realitatea anului 2023. 

Evident, stai și te întrebi cum a ajuns avortul să fie atât de inaccesibil în România. Motivul este unul extrem de simplu: atât medicii, cât și spitalele de stat, au toată libertatea să asigure sau nu acest serviciu medical. Și tot mai mulți medici, tot mai multe spitale, aleg să nu o facă.

Pe lângă asta, avem și organizațiile anti-avort, care pun o presiune fantastică pe decidenții politici să restrângă cât mai mult accesul femeilor la servicii de întrerupere a sarcinii. 

Într-o scrisoare adresată ministrului Sănătății și președintei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aceste organizații solicită ca nu cumva accesul gratuit la avort să devină o realitate, așa cum se întâmplă în alte țări.

Argumentul principal? “Accesul gratuit la avort este contrar intereselor reale ale femeii, ale familiei, ale societății în ansamblu, precum și obiectivelor programului de guvernare”.

Cu alte cuvinte, “ia mai lăsați prostiile cu dreptul femeilor la avorturi sigure, legale și accesibile, că interesul lor REAL este să crească natalitatea”

Concluzie: dacă în 1966 responsabilitatea creșterii natalității a fost pusă pe umerii tuturor femeilor, acum această responsabilitate este pusă în special pe umerii femeilor din categoriile vulnerabile.

#vaidecapulnostru

Sursa foto: Creator de imagini Bing