Într-un grup pe Facebook, unde se postează cu și despre Grecia, cineva a vrut să afle cât costă un set de șezlonguri pe plaiuri elene în acest sezon. Din răspunsuri, situația e cam așa: în jur de 10 euro setul de 2 șezlonguri plus o umbrelă, cu sau fără consumație obligatorie.

O fi bine, o fi rău, o fi mult, o fi puțin, nu știu. Dar pot să confirm și eu că, cel puțin în Halkidiki unde am fost recent, cam așa erau prețurile medii. 

Ok, foarte bine și frumos, la urma-urmei, avem oricând varianta de a ne așeza pe bucățile de plajă unde nu trebuie să plătim nimic. Dar mă gândeam la cum ar fi pentru mine beach-bar-ul ideal, inspirat dintr-o realitate trăită cu ani în urmă, tot în Grecia. 

Eram pe o insulă cu soțul, la un beach-bar. Plaja – excelentă, curată, cu măsuțe, cu scaune, cu șezlonguri și umbrele, numa’ bune să te proțăpești coloșa în pauzele de scăldat într-o mare superbă. Toate astea “free”. O domnișoară super drăguță venea și-ți punea la dispoziție și meniuri cu de-ale gurii, că doar nu poți sta așa, “pe uscat”, la mare, să te deshidratezi sau să mori de foame.

Și văd două mașini cu numere de România, de București. Mașini mari, din categoria celor considerate “de lux”, nu că ar avea vreo importanță majoră în poveste. Parchează în dreptul beach-bar-ului, tiii, românași de-ai mei, o gașcă mare de adulți și copii, ce frumos ne adunăm noi acilișa.

Numa’ că ai mei compatrioți, după ce au parcat mașinile, au început să scoată din ele tot felul de acareturi, printre care și niște frigidere din acelea portabile. Apoi s-au așezat care pe șezlonguri, care pe lângă, pe saltele personale, care s-au aruncat direct în mare, care s-au năpustit hulpav asupra frigiderelor în care am putut vedea beri, sucuri, ape, fructe, sandvișuri, ce să mai, cam tot ce ai putea avea nevoie pentru o zi plină pe malul mării.

A venit și la ei domnișoara cu meniurile. Unul dintre domnii din gașcă s-a uitat senin la ea, s-a uitat primprejur la ceilalți întrebător, s-a uitat la frigidere, după care a strâmbat din nas la meniuri și a concluzionat ceva de genul “no, no, no need meniu”. 

Domnișoara a rămas mască, după care s-a întors pe călcâie și nu i-a mai deranjat. Eu m-am uitat la oamenii ăia stupefiată, am stuchit în sân, da’ m-am gândit că na, iacă o scenă nasoală, dar care cu siguranță nu se întâmplă des. Nu știu de ce, dar am așa o vagă impresie că mă înșelam. Că a fost și este un trend ca unii turiști să confunde șezlongurile de pe plaje cu paturile lor de acasă sau ceva.

Acestea fiind spuse, aș fi acum tare curioasă să aflu părerea voastră față de “politica” celor de la beach-bar-ul din poveste, precum și față de comportamentul turiștilor respectivi. Ce-ați fi făcut în locul domnișoarei sau dacă ați fi fost martori la o astfel de “scenă”? 

Recunosc că reacția mea a fost una în care am oscilat o vreme între a fi un martor tăcut și a merge la compatrioți, să le spun că e cam aiurea ce-au făcut. Am ales să tac și tare rău îmi pare acum. Cumva, mă simt și eu un pic responsabilă că nu prea se mai găsesc șezlonguri “free” în Grecia…

Sursa foto: arhiva personală