Ce alintat, Caragiale! Căldura de pe vremea lui era mic copil pe lângă căldurile vremurilor prezente. Nu că ar fi vreun concurs sau ceva, numa’ zic. Deh, schimbările climatice.
Simt și resimt până în ficați căldura asta. Poate și pentru că mi-am făcut de curând un ritual de mers mai mult pe jos, că na, vorba aia, mersul pe jos cică face piciorul frumos. L-o fi făcând, iar dimineața, când parcurg cei câțiva km până la birou, parcă simt mușchiuleții vibrând de entuziasm că sunt puși în mișcare și antren. Dar după-amiază, pe cuvânt că simt cum ori mă ceartă “da’ oare n-ai un pic de milă și de noi?”, ori bagă strâmbe “da’ nu-i suficientă doar mișcarea de dimineață?”, din astea.
Eu nu mă plâng, (încă) duc căldura, dar n-am cum să nu observ că verile au devenit tot mai fierbinți. Pfoai, și cât așteptam în copilărie vara, iulie și august erau lunile mele preferate.
Acum, le-am trimis undeva pe la coada clasamentului (nu c-ar fi vreun concurs între luni, numa’ zic), prefer infinit mai mult lunile mai și iunie, respectiv septembrie și octombrie. Perioade în care poți ieși afară cam în orice interval orar, fără să simți că respiri foc și că soarele te bate, la propriu.
Discutam cu o prietenă când a mai fi fost atât de cald, în București, unde ne trăim viețile. Personal, țin minte că în 2007 a fost un iulie tot cam de genul celui prezent. Când adia câte o pală de vânt, pur și simplu simțeam cum îmi lua fața foc. Ea ține minte și de 2017. Nu contest, doar că nu am vreo referință memorabilă pentru acel an.
În fine, ce voiam să vă întreb: voi cum vă împăcați cu căldurile astea? Ce trucuri folosiți pentru a diminua disconfortul termic? Atunci când sunteți pe afară, desigur. Că trucul cu aerul condiționat îl știu și eu. 😃
Sursa foto: Pinterest
Cum mă împac cu căldura? NU mă împac deloc. Suntem certate de când eram copil. Mă enerva încă de pe atunci că, la orele prânzului, trebuia să ne băgăm în casa bunicilor, la un oarecare adăpost de vipia de afară, şi să îmi întrerup astfel joaca. Am încercat să fac pe rebela, dar nu era deloc plăcut soarele arzător din cumpăna cerului, iar uliţa, cu praf gros şi fierbinte, era pustie oricum, eram singură cuc acolo.
Ca să nu mai zic că nu prea suport, fizic, căldura. Pentru mine, tot ce trece de 22 de grade, hai 24 de grade, e deja prea arzător. Iar fierbinţeala din zilele astea este efectiv horror. Aşa că, vara nu prea ies, decât seara – noaptea ca vampirii. Şi prefer să merg la munte, nu la mare. Deşi, nu prea pot să fentez marea, cum aş vrea, ajung în fiecare an şi acolo, măcar 3-4 zile pentru copilul cel mic.
Trăgând linie, nu ţi-am zis nimic nou, deşi m-am întins cât canicula din luna iulie 2023. Fentez căldura stând la adăpost, la AC. Iar când e musai să ies la orele prânzului sau puţin după, intru în n magazine pe traseu, că ştiu că au aer condiţionat înăuntru. Să iau câte puţină răcoare să-mi răcesc pielea, ca să îmi dea apoi puţin răgaz până mor de cald din nou, până la un următor magazin cu AC.
P.S. Îmi place cum arată blogul, e cald (atât cât trebuie, nu dogoritor! să ne înţelegem), primitor, odihnitor.
Succes în ceea ce ţi-ai propus!
Te citesc, chiar dacă nu am mereu timp sau dispoziţie să las un comentariu.
Mulțumesc, Solandi 🤗