În școala primară, la îndemnul învățătoarei, aveam un caiet tip “vocabular” în care obișnuiam să notez expresiile frumoase întâlnite în viața de zi cu zi, în cântece, în poezii, în lecturi. “Caiețelul cu expresii frumoase” avea menirea de a ne ajuta la compuneri, să le facem, evident, cât mai frumoase.

Anii au trecut, dar interesul pentru expresii românești mi-a rămas, ba chiar a crescut puțin. Ei, o expresie românească ce mi se pare mie interesantă este “a freca menta“. Despre care știm cu toții că înseamnă “a lenevi“. Dar, mai departe de semnificație, interesantă e originea expresiei.

Ca tot românul, am dat o căutare pe neți și am aflat două teorii:

Prima spune că era un obicei grecesc de a freca masa cu mentă pentru a da un miros plăcut. Românii bogați l-au preluat în perioada fanariotă. Doar că unii slujitori preferau să frece menta în locul muncilor mai grele. Așa a apărut sensul cu lenea.

O altă teorie spune că, de fapt, “menta” din “a freca menta” vine de la “mentula” care, în limba latină, înseamnă “penis“. Cunoscută fiind tendința omenească de a simplifica cât mai mult limbajul, “ul”-ul din mentulă o fi dispărut în timp și a rămas “mentă“. Ar fi cam ca la “Bună ziua” care, pentru multă lume, este “‘Nă ziua“.

În altă ordine de idei, eu am o dilemă: să includ această expresie în “caiețelul cu expresii frumoase” sau să fac un alt caiețel? :-))

foto: Creator de imagini Bing